Alexandru Potcoavă s-a născut într-o familie central-europeană cu rădăcini elvețiene, germane, maghiare, evreiești și românești, cu strămoși care s-au stabilit în Timișoara în urmă cu peste o sută de ani. Pe lângă istoria ”mare”, oficială, a propagandei, manualelor și statisticilor din diferite regimuri politice, Alexandru Potcoavă declară că a avut acces și la istoria ”mică” a locului, trăită la firul ierbii, pe propria piele, povestită uneori în șoaptă, între patru pereți. Scriitorul consideră că istoria ”mică” în general e prea puțin cunoscută sau de-a dreptul ignorată, intenționat sau nu, de mainstream. Dar cu atât mai vie, mai plină de nuanțe și mai pertinentă.

Alexandru Potcoavă a început să scrie tocmai pentru a le da acestor oameni o voce, una pe care n-au avut-o până acum și care e posibilă doar printr-un intermediar, adică literatura. Poeziile și prozele lui sunt centrate pe destine individuale, aparent mărunte și insignifiante, dar care puse laolaltă redau adevărata viață a orașului și, prin extensie și conexiuni, a Europei de ieri și de azi. Scriitorul și-a găsit mereu subiectele de scris din aceste mici istorii și va continua să ilustreze în textele sale realitatea oamenilor din jurul, făcând permanent naveta între underground și aboveground.