Claudiu Komartin s-a născut pe 7 august 1983, la București. A publicat volumele de poezie: Păpușarul și alte insomnii (2003, 2007), Circul domestic (2005), Un anotimp în Berceni (2009, 2010), Cobalt (2013), Maeștrii unei arte muribunde (2010-2017) (2017, 2018), Autoportret în flama de sudură (2021), 17 poeme de dragoste și un pantoum imperfect (2022) și Inoculare (2022). Ediții ale volumelor sale au apărut în germană, sârbă, turcă și bulgară. A conceput și îngrijit antologii din poezia lui Andrei Bodiu (2016), Vasile Petre Fati (2016), Constantin Abăluță (2019), George Vasilievici (2020) și Mariana Marin (2021), precum și Sârmă ghimpată. Când focurile se vor stinge printre ruine. Poeți ai generației războiului (2018).
A tradus, singur sau în colaborare, doisprezece romane și volume de poezie (Tahar Ben Jelloun, JMG Le Clézio, Philippe Claudel, Kurt Vonnegut, Gheorghi Gospodinov, Ivan Hristov, Glen Calleja, Gökçenur Ç., Mario Benedetti).
Din 2009, organizează cel mai cunoscut club de lectură din România ultimilor ani, intitulat „Institutul Blecher” și ajuns în februarie 2023 la ediția 270, iar din 2010 este redactor-șef al revistei „Poesis internațional” și al Casei de Editură Max Blecher, iar din 2022 este redactor la revista „Tomis”. A mai coordonat (organizat, moderat, construit) întâlniri publice având în centru artiști contemporani, în special din zona culturii scrise, la Cărturești (seria „Cercul”) și Muzeul de Artă Recentă („MARe ți-e grădina”). Din toamna lui 2019 este vicepreședinte al PEN România.