Mihai Lukács (n. 1980, Cluj-Napoca) este regizor de teatru, artist-cercetător și președintele Centrului Dialectic. Doctor în studii de gen comparate al Universității Central Europene din Budapesta cu o teză despre regizorii isterici Stanislavsky, Meyerhold și Artaud. Practica sa artistică adresează contraistoriile locale și cercetarea afectivă a arhivelor (Arhiva de Sunet, București, 2020 - 2022; 1996, București, 2021; Panica liliachie, București, 2021; Bani gheață, București, 2021; All I Want for Bucharest is an Earthquake, București, 2019; Cultul Personalității, București, 2018; The Jester; Or How to Embody the Archive, Hong Kong, 2018; De ce dezastrele aleg marile orașe, București, 2016), criza refugiaților (Oedip la Timișoara, Timișoara, 2021), credința și excluderea (MAMA: Nuclear, București, 2022; MAMA, București, 2020; Enoria Procleților, București, 2015; Liturghia Sfântului Haralambie, Stuttgart, 2014) sau politicile locative (Dezvoltatorii, Cluj, 2020; La Harneală, București, 2014; Semne pentru PAFA, Cluj, 2013).