Proiectul „Sclipici Rezidual” s-a materializat sub forma unui „continuum performativ” apărut ca o imagine instantanee, un „pliu” care răspunde unui cataclism apocaliptic, explorând câteva posibilități realizabile într-o eră post-antropocenă. Performance-ul are loc într-un cadru suprarealist creat în urma unei apocalipse ciudate, ce a transformat totul în sclipici. Sclipiciul este o metaforă pentru moloz și rămășițe, martori ale unei vieți trecute. Prin urmare, reluarea perpetuă prin repetarea aceleiași povești devine o formă de supraviețuire. Actul performativ împreună cu povestea în sine sunt instrumente care pot ajuta umanitatea să își înțeleagă, să își accepte și să își depășească sfârșitul, dar și să îi inspire renașterea.