Flip the script on Gazing este tema care aduce în față figura care a schimbat cinematografia feministă - teoreticiana Laura Mulvey, care în anii '70 vorbea despre conceptul male gaze, concept care a avansat înspre female gaze în cel de-al doilea val feminist.
Conform Laurei Mulvey, așa cum prezintă în eseul său celebru "Visual Pleasure and Narrative Cinema" (1975), în mod tradițional, femeia de pe ecran a avut un rol pe trei niveluri – obiect al dorinței pentru personajul din film, obiect al dorinței pentru cel care se află în spatele camerei și obiect al dorinței pentru spectatori, care s-au identificat întotdeauna cu eroul filmului.
Riddles of the Sphinx (1977), 92'
R. Laura Mulvey, Peter Wollen, Marea Britanie
În cel de-al doilea lungmetraj pe care l-au realizat împreună, un clasic al cinematografului feminist, avangardist și anticanonic, teoreticienii de film Laura Mulvey și Peter Wollen interoghează, pe baza mitului lui Oedip, imaginea Sfinxului grecesc și își propun să rescrie, astfel, codurile filmice care creează sens și continuitate narativă.
Cu o structură godardiană, împărțită în șapte secțiuni, Riddles of the Sphinx încearcă să descifreze ce reprezintă acest simbol feminin în sistemul cultural și politic european, legătura dintre poziția lui în afara cetății și subordonarea în patriarhat și felul în care aceasta ne influențează noțiunile de feminitate, maternitate și diferență sexuală.
Împrumutând o grilă psihanalitică, investigația lor estetică stratificată ia ca reper de analiză condiția de mamă și lucrătoare a lui Louise (Dinah Stabb); caracterizarea ei se face printr-o serie de cadre-secvență care pivotează și îi prezintă viața de zi cu zi în unghiuri de 360 de grade.
Ca urmare, portretul lui Louise se produce la intersecția unor spații în permanentă fluctuație și ca intersecție a unor voci și gânduri cu identitate flotantă, cu totul altfel decât în practicile de reprezentare și simbolizare hollywoodiene; Mulvey și Wollen reușesc, în acest mod, să inoveze un limbaj cinematografic care părea epuizat și standardizat.
Muzica lui Mike Ratledge, co-fondatorul trupei rock Soft Machine, face eliberarea de sub codurile narative și formale dominante să apară drept edificatoare, dar și generatoare de noi mistere și procedee de hipnoză.
Georgiana Vrăjitoru, curatoare
Pentru acest film, scriitoarea Domnica Drumea propune ca răspuns* textul "SÂNGELE LAPTE NU SE FACE", care poate fi citit pe Scena9 perioada următoare și audiat înainte de proiecție în sala de cinema. După proiecție, vă așteptăm la un Q&A cu autoarea, moderat de scriitoarea Elena Vlădăreanu.
*Fiecare film din acest sezon va primi un răspuns literar din partea unei autoare române, invitate de Elena Vlădăreanu din echipa Premiile Sofia Nădejde, care va intra în dialog cu viziunea filmului, va contesta, va chestiona sau va privi din alte perspective tropii abordați de film.