Prima distincție care trebuie marcată este legată de caracterul ”instituțional” al Muzeului Jecza. Sensul îndeobște recunoscut nu este acoperit de realitatea acestuia. Muzeul Jecza este un altfel de muzeu: un muzeu viu, animat de aspirațiile celor care îl locuiesc și care păstrează și visurile celor ce nu îl mai locuiesc. Este un loc născut din dragoste – împărţită, împărtăşită… Este o casă ce poartă amprenta individualității aceluia care a visat dintâi la ea.

Peter Jecza, sculptor fiind, avea lucrări multe, volume – „copiii” lui, cum îi plăcea să spună -, obiecte tridimensionale, ce necesitau spaţiu. A construit o casă ce s-a făcut după măsura acestora. În momentul în care a ajuns însă aşa, nu se justifica să rămână destinată doar celor trei oameni ce locuiam în ea şi astfel s-au adunat în jurul ei, la început doar prieteni, cunoscuţi, iubitori de artă, mai apoi necunoscuţi, o comunitate care s-a tot închegat, în timp, în jurul acestui nucleu pe care arta l-a constituit, oameni care simţeau nevoia să primească hrana pe care arta o oferea. Şi au primit-o constant. Sunt douăzeci de ani de când Casa Jecza este deschisă tuturor acelora ce îi trec pragul. Ceea ce este frumos, însă, e că a rămas în tot acest timp, Casa Jecza, adică un spaţiu cu suflet, nu neapărat muzeul de artă, cum s-ar defini el oficial – o instituţie rece, susţinută prin funcţiuni. Casa Jecza este în continuare un spaţiu locuit, viu, vibrant, animat, ce îşi dezvăluie un suflet, aşa cum doar o casă îşi poate dezvălui. Iar cei ce au mai rămas în casă, sunt cei ce dăruiesc în continuare. Sună destul de idealizat, dar aşa este: dincolo de orice pragmatism, de orice concept de eficienţă, trebuie să rămână un ideal. Câtă vreme acesta reuşeşte să-şi prezerve forţa constructoare, restul vine cumva. Mai greu, mai uşor, dar vine. „Ca stelele pe cer”… cum ar spune ziditorul ei, Peter Jecza.

Casa Jecza a dobândit, succesiv, forme și funcțiuni diferite, crescând, organic, pentru a răspunde nevoilor pe care le-a perceput. A devenit spațiu al Fundației Triade, galerie, centru de artă, editură… După dispariția în 2009 a lui Peter Jecza, proiectul de a păstra urma memorială a fondatorului a tot căpătat formă, până la ceea ce într-o zi s-a putut numi MUZEUL JECZA.