Activitatea artistică a Danei Constantin poate fi descifrată sub semnul unei abile strategii de ,,reabilitare” a picturii între ,,faire” și ,,magie”, pentru a relua celebra sintagmă a lui Diderot. Încercând să analizez coordonatele fundamentale ale biografiei sale artistice, am descoperit un parcurs coerent, caracterizat de simplificare, aprofundare și esențializare. Dezordinea formelor naturale a fost treptat supusă unei operații de epurare și concentrare asupra mijloacelor fundamentale ale picturii: punctul, linia, culoarea (sau, mai exact, suprafața acoperită de culori).
Ce ne propune Dana Constantin în seriile sale vizuale? Răspunsul mi se pare evident: un exercițiu atent al ochiului, ce poate duce la acea ,,emisie a ochiului”, despre care scria Ștefan Augustin Doinaș: ,,mă uit cu foc și drumul/ ia dintr-o dată foc/ implor cu ochii scrumul/ se face drum la loc”. Pentru pictoriță, fundamentală pare a fi „redarea expresiei pure a spațiului pictural reprezentat prin monocromie, ce redescoperă certitudinile simetriei/asimetriei în opoziție cu devenirea imprevizibilă a petei”.
În ciclul LOT (lumină, opacitate, transparență), realizat în primăvara acestui an, Dana Constantin experimentează mijloacele expresive a picturii în ulei pe pânză, combinându-le cu efectele surprinzătoare ale colajului, aplicat cu rigoare pe suprafața tabloului. Activitatea sa artistică este dominată de reflecția abstractă între două elemente plastice privilegiate: Suprafața și Linia, care (pro)vin din observarea directă a ritmului oferit de structurile din natură. Dialogul cu formele naturale pare să fi ajuns la o fericită concluzie, exprimată printr-o profundă explorare a arhitecturii interne a formei: citită în cheie formalistă, aceasta reamintește conceptul de „configurare arhitectonică” formulat în 1893 de Adolf von Hildebrand, pentru care conţinutul unei opere de artă era alcătuit din formele spaţiale în care se dezvăluie natura, afirmând că „problemele formei, așa cum apar în configurarea arhitectonică a unei opere, nu derivă nemijlocit din natură, constituind probleme exclusiv artistice”. În cazul Danei Constantin, esențiale sunt, după propriile mărturii, „preocupările formale și arhitecturale urmărind puterea creatoare a naturii”. LOT este, în acest moment, sinteza tuturor preocupărilor formale ce au străjuit parcursul artistic al Danei Constantin, de la epurarea aluziilor vegetale la structuri cromatice dominate de linii severe, până la recuperarea unei dimensiuni organic-abstractizante.
Dana Constantin continuă să privească concentrat realitatea pe care o vede, pentru a identifica esența dincolo de aparență. Sau, pentru a-l cita pe poet: „o magică vedere/ emisie de ochi/ vremelnică ședere/ a marelui deochi” (Ștefan Augustin Doinaș).
Curator Ruxandra Demetrescu