Instalația de mari dimensiuni prezintă mai multe perspective ale cunoașterii aduse împreună și devine un spațiu de întâlnire, dialog și schimb de idei pentru comunitate. 

Instalația propusă de Liliana Mercioiu Popa, ca o extensie a lucrărilor din expoziția “Expanded Nature”, prezintă mai multe perspective ale cunoașterii aduse împreună. Pe de-o parte în ea se regăsește ideea articulării vieții (dintr-o perspectivă științifică), de la cea mai simplă unitate, la cea mai complexă (atomi, molecule, organite, celule, țesuturi, organe, sisteme de organe, organisme... biom, biosferă) și modul interconectării lor, iar pe de altă parte se regăsesc aici reflecții despre planul social, cu ideologiile/imaginile/istoriile pe care le creăm în timp despre lume și forța lor de a ne influența existența.

În acest fel, spațiul expozițional se extinde la infinit în jurul privitorului, iar figurile geometrice prezintă posibilități multiple de reconfigurare a punctelor fixe și a celor mobile. Liliana Mercioiu Popa: "Pornind de la conceptul lui Michel Foucoult omul este de invenție recentă, lucrarea se articulează vizual într- un fel de istorie lapidară a vieții pe Terra, cu un mic popas și în cea a omului, așa cum a fost sau ar fi putut fi scrisă, cu ceea ce știm sau încă nu înțelegem pe deplin, cu ceea ce a fost un reper și nu mai este, cu ceea ce ar fi putut să fie altfel (?).

Astfel, după o succintă incursiune printre primele forme de viață vegetal-animale, printre copacii preistorici, printre peștii dispăruți și reapăruți de la o extincție la alta, printre urmași dinozaurilor - miile de specii de păsări, printre pietrele mișcătoare, printre migrațiile globale, ce au avut loc încă de la apariția umanității, printre cercurile megalitice, stâlpii totemici sau coloane ale memoriei mă opresc într-un moment crucial, cel care a decis calea legiferării cunoașterii (ralionale), a călătorilor în jurul globului și a colonialismului, a evoluției științei, industrializării și punerea în centru a tehnologiei, pe care o percepem astăzi, simultan, ca parte a problemei și parte a soluției capitalocenului.

Fac acest popas pentru a pune întrebarea - Ce ar fi fost dacă? Ce ar fi fost dacă imaginea omului Vitruvian, care în versiunea desenată de Leonardo da Vinci, este pus într-o cosmografie del minor mondo (a microcosmosului), ar fi avut un impact mai mare asupra umanității, alături de alte reprezentări despre lume, precum Anima Mundi sau cea gândită de Platon în Timeus, ca o corespondență între micro și macrounivers, o lume văzută ca un mare organism viu, înzestrat cu minte și suflet și care conține totul (idee ce se regăsește și în alte culturi antice – Mesopotamia, Iran sau China), și nu imaginea omului ca măsură a tuturor lucrurilor, în sensul cuceririi/ stăpânirii lumii (imaginea iluministă despre lume).

Lucrarea este în ultimă instanță despre informație, atât cum ne este transmisă în plan biologic (încapsulată în ADN), dar mai ales a felului cum alegem să o folosim în plan conștient și în conformitate cu complexitatea lumii".