„I-am spus vatmanului să urce în vagon și am coborît pantograful chemând lumea din tramvai să ni se alăture. Ca urmare, nu a protestat niciun călător și ni s-au alăturat cu toții” (Ion Monoran, Memoriu) Festivalul Internațional de Poezie „Ion Monoran” își propune reconstituirea și adaptarea unui dialog deja existent în vestul României – revoluția și colaborarea intergenerațională. Crează, astfel, printr-un discurs poetic, lecturi publice, lansări de carte, o punte de acces între generații.

Suntem, de la an la an, martorii unor schimbări de ritm, cum spune și filosoful italian Franco ‘Bifo’ Berardi: „la bază, ritmul nu se referă doar la emisiile vocale sau sunetul materiei acustice, ci la vibrația lumii. Ritmul este cea mai profundă vibrație a cosmosului. Iar poezia este o încercare de acordare la această vibrație cosmică, la această vibrație temporală care tot vine și vine și vine”. (Franco ‘Bifo’ Berardi, Respirație. Haos și poezie). 

Poezia, deci, prin aceste ritmuri poate să conecteze generații, poate să (re)construiască fragmente din istorie care se pot transmite mai departe. Revoluția, în același timp, e un haos necesar, o modalitate de constatare a relațiilor interumane, a felului în care trăim, a procedurilor de reabilitare. Poezia și revoluția sunt legate tocmai prin aceste poduri intergeneraționale. Oprirea tramvaielor nu e nimic altceva decât un alt salt, o altă punte, o altă vibrație cosmică.

Lectura va avea loc în cadrul Festivalului Internațional de Poezie „Ion Monoran”.
Tineri poeți din Timișoara vor recita texte ale autorilor care au scris, au vorbit sau au participat la revoluție – Ion Monoran, Daniel Vighi, Viorel Marineasa, Petru Ilieșu, Daniela Rațiu și Șerban Foarță – creând astfel o legătură între generații.