Despre vechile suferinți ale luminii la coborîrea în întuneric și noile ei mari înfăptuiri în băile cu săruri de argint
Dialogurile lor publice despre „filmul filosofiei și filosofia filmului” i-au purtat de-a lungul anilor pe Peter Sloterdijk și pe Andrei Ujică, începînd de la Karlsruhe în 2001, în multe locuri din lume: New York, Berlin, Strasbourg, Rotterdam, Locarno, Milano și acum Timișoara.

Discuția lor va porni de la capitolul, care dă titlul întrunirii, din ultima carte al lui Peter Sloterdijk Wer noch kein Grau gedacht hat. Eine Farbenlehre (Cine n-a gîndit încă griul. O teorie a culorilor) și va gravita în jurul apariției fotografiei și filmului în sec. al XIX-lea și a haloului lor de semnificații „dintre alb și negru”.

Andrei Ujică
Născut la Timișoara în 1951, Andrei Ujică a studiat litere și filozofie la Timişoara, Bucureşti şi Heidelberg. Începând din 1968 publică intermitent proză, versuri, eseuri. Scrie împreună cu Şerban Foarţă între 1973-1975, texte pentru formația rock Phoenix. Debutează cinematografic cu Videograme dintr-o revoluţie, 1992, în colaborare cu Harun Farocki, un film devenit titlu de referinţă în ceea ce priveşte relaţia dintre mass media şi puterea politică în Europa la sfîrşitul războiului rece. Următorul său film, Out of the Present, 1995, a fost numit de Lars von Trier ‘adevaratul Dogma 1’. Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu (2010), recunoscut pe scară largă drept o realizare monumentală, încheie trilogia despre sfârșitul comunismului.