Mineral Amnesia explorează în sunet evoluția și decăderea primei memorii de siliciu programabile ce poate fi ștearsă. Încapsulate sub ferestre de cuarț, realizate din cristal pur, EPROMS, acum microcipuri demodate, pierd informații odată expuse la lumină. Instalația salvează EPROM-urile din diferite generații și le redă sub lumină UV discretă până când sunetele lor sunt erodate și dispar.
Proiectul traversează Epoca Digitală Întunecată și umbrele sale prin perspectiva unui dispozitiv învechit. În 1971, cercetătorii de la Intel au inventat memoria Erasable Programmable Read Only, adiacentă primului microprocesor. Odată cu afluxul lor sub tehno-capitalism, puterea de calcul s-a dublat la fiecare doi ani și a accelerat și mai mult astăzi, în goana după inteligența artificială. Această creștere exponențială a făcut ca informațiile digitale să fie irecuperabile, pierdute în corpuri hardware vechi, cum ar fi aceste EPROMS, și aruncate pentru a forma apoi terenuri toxice de-a lungul stratului geologic al Pământului.
De la capacitatea de 8k-biți din 2708 EPROM la 1Mbit, proiectul reanima aceste cipuri din trecut și cercetează evenimentele din geneza lor. Unele EPROM-uri găsite, programate din anii 70, transformă informațiile în sunete, iar altele dezvăluie povești vocale. Lumina devine un agent abraziv care consumă și distorsionează datele încet.
Privind la creșterea puterii de calcul și a anatomiei sale fragile, proiectul atrage atenția asupra formatelor pierdute pentru a pune la îndoială longevitatea tărâmului nostru digital. Amintește că toată materia se află într-un ciclu în care decăderea este în cele din urmă la cheremul timpului și fenomenelor naturale. Fiecare buclă de sunet stocată în memorie este ștearsă progresiv pe măsură ce lumina se strecoară pe cristal, spărgând sunetul în tipare de neînțeles. Amplasată într-un ansamblu de Eproms, Mineral Amnesia creează o compoziție sonoră care se erodează până la tăcere.
Biografie
Ioana Vreme Moser este naratoare transmedia și artistă sonoră, implicată în activități de cercetare, poetici electronice și notații ludice.
Practica ei s-a dezvoltat în jurul gesturilor discrete ale existenței cotidiene, modificând și transformând obiecte banale descoperite în mediile sale intime, în încercarea de a explora legăturile cu amintirile lor colectate. Ioana plasează componente electronice și voltaje de control în diferite situații de interacțiune cu materiale organice, obiecte pierdute și găsite și stimuli de mediu. Lucrările ei sunt dominate de narațiuni sardonice, bucăți de gunoaie, circuite anacronice și tehnologii low-tech care sunt resonorizate în diagrame, sculpturi sonore, instrumente realizate manual sau configuraţii de performance-uri sonore.
A avut colaborări cu Electroacoustic Music Studio din Cracovia, grupul Kinema Ikon, Asociaţia Simultan, şi asociaţia Media Art, în Timișoara. În prezent, face parte din colectivul de artiști T10, în Berlin.