Plănuită ca o lectură (anti)performativă, o pseudo-prelegere citită împreună cu publicul adunat în jurul unei scene goale, nouameapiesă? s-a transformat, în urma crizei coronavirus, într-o suită de întâlniri online în care dramaturgul Peca Ștefan a testat de fiecare dată o versiune (mai mult sau mai puțin) modificată a textului în relație directă (dar non-intruzivă) cu participanții. Între timp… nouameapiesă? a devenit un proces creativ, de fiecare dată un pic altfel, rezultatul fiecărei întâlniri fiind reflectat în următoarea, ca la standup. Speranța a fost ca din întâlnirile text-autor-posibil-viitori-spectatori materialul să se transforme - atunci când va fi posibil – într-o versiune offline, așa cum fusese gândită inițial.

În noumeapiesă? (offline) Peca explorează cu multă autoironie ce ar trebui să nu lipsească din noua lui piesă. Plecând de la povestea multiplelor lui noi piese nescrise, eșuate din varii motive, presiuni și auto-învinovățiri, autorul încearcă să găsească subiectul perfect care va ajunge pe scenă cu ajutorul inputurilor venite de la spectatorii deveniți parteneri de creație. „Va reuși această căutare să genereze o nouă piesă până la finalul întâlnirii?”. Aceasta este întrebarea din titlu. Cunoscută și ca întrebare dramatică majoră. Mai multe informații aici.

Această lectură publică face parte din activitățile din cadrul Atelierului Greșelilor, creat și condus de dramaturg, în care 5 artiști timișoreni se întâlnesc timp de o săptămână pentru a genera idei de noi proiecte, investigând rolul greșelii în procesul lor creativ și în relația cu propriul public.