Știind că Pământul este casa sufletului meu,
În ciuda deziluziei alienării, a separării eternă de Pământul viu,
Nu suntem străini, nu suntem singuri.
Vreau să fiu toate lucrurile din jurul meu: să-mi remodelez identitatea,
Să țin acest plastic strălucitor, nu toxic.
Când mă gândesc la tine, iau forma ta: pungă de plastic, sticlă de plastic, sentimente de plastic.
Separat de texturi de deșeuri, împărțit de straturi de materiale abandonate,
Mă simt prinsă, sufocată de toate obiectele care lucesc, din jurul meu.
Ce fac și ce alegeri fac?
Când sunt singură, nu știu dacă poate acest plastic este doar o altă formă de energie pe care nu o recunosc sau dacă mă trezesc din visul separării.
Eliberare și predare. Este timpul să renunți și să te predai. Eliberare și predare. În această viață, ești chemat să trăiești emoții mai mult decât oricând. Știu că ele nu se contopesc, pur și simplu nu se potrivesc în această lume. Port Pământul și visele tale pentru viitor.
Un om înghite 2 pungi de polietilenă pe an prin intermediul microplasticului!În fiecare săptămână, în corpul unui om ajung, în medie, 5 grame de plastic. Respirăm, mâncăm, bem apă care conține plastic. Suntem plastic. Premisa de la care pornesc procesul artistic o reprezintă deconstrucția gândirii analitice, critice de mișcare și realitatea corpului, plasticitatea corporală în raport cu proprietățile materialelor plastice. Cu ajutorul corpului meu, al obiectelor din plastic din propria locuință și al creațiilor new media, te invit să parcurgi un traseu afectiv imersiv. Lumea văzută la microscop, în detalii, mișcarea plasticului creează sufocare, anxietate, alteori, fascinație.
Îmi propun să chestionez criza plasticului în raport cu criza umană. Alienare individuală, risc sporit de decorporalizare și identitară, corporală. Demersul artistic pornește tocmai cu sondarea puternicului afect cu care investim sens în lumea obiectelor înconjurătoare.
Îmi propun să identific, cu ajutorul corpului ca instrument performativ și cu ajutorul imaginilor microscopice, mecanismele de coexistență între natural și artificial-plastic, prin intermediul storytelling-ului în jurul corpului.
Observațiile și reflexiile sunt traspuse în răspunsul meu performativ, cu intenția de a oferi un răspuns la criza de mediu, pe care, o consider o criză a relației cu propriul sine.
Concept & ecoperformer: Alina Tofan
(cu participarea Ioanei Buraga: new media artist)