Să reconstruim ce s-a pierdut. Ediția a doua. aduce în atenția publicului o intervenție semnată Iulian Bisericaru, recontextualizând panouri pictate de mari dimensiuni, comisionate pentru ediția din acest an a Maratonului Internațional de la Sibiu, din care o selecție este prezentată aici pentru a doua oară sub forma unei instalații in situ.
După cum sugerează și titlul, intervenția este un exercițiu de deconstrucție și recontextualizare. Distanțîndu-se de o lectură facilă care suprapune fosta locație temporară a lucrării, cea mai mare piață publică din Sibiu, unui spațiu de consum capitalist aparținând culturii de masă, intervenția se folosește de psihologia inversă pentru a exercita o conștientizare a dezastrelor ecologice care au loc ca urmare a consumului de masă. În loc să prezinte imagini ale deșeurilor rezultate din poluarea în masă, Bisericaru a ales să construiască peisaje imaculate de o frumusețe uimitoare, aducându-ne aminte de ceea ce ar putea fi dacă omenirea ar începe să își protejeze mediul în care trăiește. Panourile funcționează ca o metaforă pentru lucrurile pe care le-am pierdut, dar care încă mai există în fracțiuni, fie în formă fizică, fie în imaginația noastră. Seninătatea paletei de culori se intersectează cu conținutul: problemele de mediu, efecte directe ale mișcărilor sociale, politice și economice. Artistul oscilează între utopie și distopie: imaginile evocă potențialul unui Paradis pierdut, o terasă dispărută din Grădinile suspendate ale Babilonului, pe care nu le mai avem, dar care exisă sub forma unor simulări pe care în prezent suntem în pericol să le pierdem: pădurile amazoniene, sistemele de recife de corali, pădurile de alge din Alaska, mlaștinile, izvoarele sau lagunele de pe fiecare dintre continente, pentru a numi doar câteva.