Spectacolul O fată pe nume Dochia, este unul de tip one woman show, care aparţine în întregime, de la text, la concept şi interpretare Cristinei Bordeanu, cu un univers sonor creat de Victor Moldovan. O reinterpretare a legendei Babei Dochia, care e din ce în ce mai puțin amintită în mentalul colectiv astăzi, și pe care artista o păstrează ca fiind o fată tânără.

   Pe Baba Dochia o urmăresc trei legende, toate cu un final tragic. În primele două, este o femeie bătrână, care la început de primăvara urcă cu turma de oi pe munte, crezând că vremea va fi bună, luând pe ea nouă cojoace. Vremea e, într-adevăr, frumoasă, așa că în fiecare zi, leapădă câte un cojoc. Până în cea de-a noua zi, când pornește un vifor cumplit, din pricina căruia ea va îngheța în vârful muntelui împreuna cu oile sale. 

    Cea de-a treia ne vorbește despre o Dochia, care este o fată foarte frumoasă, o prințesă, fiica regelui Decebal, care, odată cu invazia romană, ca să nu cadă pradă lui Traian, care s-ar fi îndrăgostit de ea, fuge în munte, unde se roagă de Zamolxe să fie transormată în stană de piatră. Rugă de care Zamolxe ascultă. 

   ”Ce am simțit eu e că prea puțin din povestea ei a ajuns la noi. Cine a fost, cu adevărat, Baba Dochia? Pe cine a iubit? De ce a plecat, de fapt, în pădure? Dacă știa să descânte? Dacă pe iubitul ei, l-a chemat, simplu, Ioan? Dacă ielele pădurilor au un rol esențial în povestea ei? Dacă Dochia a fost, o fată tânără de fapt?

    O poveste despre o fată simplă, pe nume Dochia, dintr-un sat de munte, care a devenit, fără să-mi dau seama neapărat, povestea generațiilor de femei a familei mele.”