Rețetarul de suflet este o instalație multimedia imersivă rezultată în urma unui proces de cercetare calitativă în sânul diverselor comunități din zona Timișoarei, prin participare voluntară anunțată public.Pe perioada bursei de creație, intenționez să explorez subiecte precum tradițiile culinare, poveștile personale și memoria colectivă legate de gastronomie în comunitatea locală din Timișoara. Prin intermediul proiectului doresc să dezvolt o viziune complexă asupra relației dintre alimentație, tradiție și identitate culturală.

Unul dintre subiectele principale pe care intenționez să le cercetez este legătura dintre rețetele (tradiționale) transmise din generație în generație și poveștile care le însoțesc. Doresc să descopăr și să documentez istoriile și amintirile legate de rețetele specifice fiecărei familii și să evidențiez modul în care acestea reprezintă nu doar o simplă modalitate de a hrăni corpul, ci și o hrană pentru sufletul. Vreau să explorez ce anume face ca anumite rețete să fie considerate bucate de suflet și cum acestea evocă amintiri și emoții puternice în oameni. În cadrul cercetării intenționez să abordez impactul factorilor sociali și culturali asupra alimentației și rețetelor. Doresc să explorez modul în care stratificarea socială, rolul femeii în societate, relațiile de putere și evenimentele istorice au influențat și continuă să influențeze alegerile alimentare, modul în care oamenii se hrănesc ?ș ce aleg să transmită sau să rețină odată cu circularea unui “ansamblu de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare” (definiția rețetei, DEX '09). Analiza va aduce în prim-plan conexiunile complexe dintre gastronomie și context social, oferind o perspectivă mai largă asupra modului în care alimentația reflectă și construiește identitatea culturală.

"Și dintr-o dată amintirea a apărut ", scrie Proust (În căutarea timpului pierdut), atunci când gustul unei madlene înmuiate în ceai îi trezește amintiri foarte puternice din copilărie. Mecanismul memoriei episodice, care asociază o senzație fizică cu un loc și cu un context, este încă foarte puțin înțeles științific, însă există studii care demonstrează că această memorie este “rezistentă în timp”, cu toate că ea “prezintă variații de la un animal la altul” (Progress in Neurobiology - Volume 223, April 2023). Singurii din regnul animal care pot vorbi despre ea sunt oamenii. Acest tip de memorie este, însă, prima alterată odată cu înaintarea în vârstă și cu dezvoltarea afecțiunilor neuro-degenerative. Iar în momentul în care acest tip de amintire dispare, dispare și o parte a istoriei vieții persoanelor respective.

La nivel personal, caietul de rețete scris de mâna mamei mele în anii '80 (și adnotat de mine, copil fiind) a fost principalul instrument folosit (mai mult sau mai puțin conștient) pentru a-i conserva amintirea, după dispariția ei, și ca ritual de a menține “în viață” conexiunea emoțională cu ea. Astfel, preparatele pe care mi le aminteam din copilărie și al căror gust l-am putut recrea datorită rețetelor sale, au devenit un instrument aproape ritualic de rememorare a mamei. Inițial, mi-am accesat astfel propria identitate (relația cu mama, istoria personală). Apoi a evoluat în instrument de reuniune a familiei și a prietenilor în jurul bucatelor preparate conform unui rețetar a cărui identitate a trezit în fiecare în parte o anumită amintire. Cu această ocazie am descoperit că fiecare istorie personală legată de prepararea mâncărurilor creionează contexte culturale, sociale, politice și istorice importante, în care povestea personală este o mărturie istorică a unui întreg ansamblu societal. Cum viața caietului de rețete al mamei a început în Banat, unde am trăit între 1982 și 1996, inițierea acestui proiect în Banat pare, în ceea ce mă privește, cel mai firesc pas.

Metodele pe care intenționez să le folosesc în timpul cercetării includ observația directă, interviuri audio-video cu membrii diverselor comunități locale, în special femeile și persoanele în vârstă care dețin poveștile și tradițiile culinare transmise din generație în generație, dar cu dorința de a acoperi un spectru societal cât mai larg. Interviurile vor fi structurate în jurul întrebărilor despre rețetele specifice, istoria acestora și amintirile asociate lor și contextualizate. În acest sens voi redacta un set de întrebări prin care voi ghida discuția cu persoanele intervievate. Voi utiliza, de asemenea, tehnici de filmare și editare video pentru a înregistra și prezenta în mod captivant interviurile și poveștile colectate. Tehnici asemănătoare am folosit în realizarea altor proiecte personale bazate pe arhive documentare, cum ar fi Între două pastile, Fața ascunsă sau Green Hours Live(s).









Cinty Ionescu este o artistă cu un interes constant pentru colaborarea interdisciplinară și experiment. Și-a propus să exploreze noi forme de expresie la intersecția mai multor domenii artistice: arte vizuale și live performance, teatru, instalații performative și instalații in situ. Cinty Ionescu a lucrat la peste 40 de spectacole de teatru și dans, a susținut sute de reprezentații live ce includ multiple colaborări cu muzicieni. Cinty Ionescu și-a prezentat proiectele pe numeroase scene naționale și în contexte internaționale.

În 2011, a primit Premiul de Excelență pentru Video Design în cadrul festivalului Fringe New York City pentru spectacolul Nils' Fucked Up Day de Peca Ștefan. În ultimii zece ani, Cinty Ionescu a inițiat și a coordonat mai multe proiecte multimedia, toate pornite de la video ca nucleu creativ și cu o amplă componentă documentară. A regizat, dramatizat și video-performat în spectacole ca ROMANYEAH! (performance audio-video, ICRNY, 2012), Urme de distrugere pe Marte (instalație performativă, Teatrul Odeon, 2013), embodied enescu mix (performance multimedia, Funda?ia Gabriela Tudor, Muzeul Național George Enescu, 2013), Între doua pastile (spectacol de teatru bazat pe propria documentare, 2015) Și Contrapartida (spectacol-experiență creat în spațiul de proiecție imersivă al Cinetic, 2017).

A adunat povești personale despre depresie într-un documentar online interactiv numit Fața ascunsă (2016, co-finanțat de Arcub) și a creat expoziția imersivă Green Hours Live(s) despre istoria și activitatea de aproape 30 de ani a Green Hours și a inițiatorul acestui loc/fenomen Voicu Rădescu (2022, co-finanțat de Arcub).