Mergând pe străzile aglomerate ale orașului, mă intersectez de fiecare dată cu mulțimea de oameni care într-o mișcare de furnicar parcurge traseele existenței cotidiene, stradale, ale urbei. Aflându-mă printre ei, îmi place să fac abstracție de ceea ce se întâmplă vizual în jurul meu și să iau parte la spectacolul sonor pe care vocile oamenilor îl creează. Fragmentele, detaliile unor conversații, dialogurile între oamenii aflați în mișcare, cuvinetele pur și simplu plutesc în aer, purtate de ici-colo de cei care le rostesc, sunt elementele care se vor transforma într-un performance audio-vizual, un spațiu imaginar complex, menit să dea o nouă interpretare acestor vorbe cu care ne înâlnim în fiecare zi.

În acest sens, Thierry de Duve, în cartea În numele artei: pentru o arheologie a modernității explică foarte bine acest fenomen „Ceea ce numim noi de obicei realitate este un montaj. Însă este cel în care trăim singurul posibil? Din același material, cotidianul, putem produce diverse versiuni ale realității. Arta contemporană ni se înfățișează astfel ca o masă de montaj alternativă care perturbă formele sociale, le reorganizează și le inserează în scenarii originale. Artistul de-programează pentru a reprograma, sugerând că există și alte utilizări posibile ale tehnicilor și instrumentelor pe care le avem la dispoziție.” Astfel, am preluat din realitatea cotidiană dialogul stradal, pe care ulterior l-am transformat într-o realitate sintetică, încărcată cu semnificaţii proprii.

Această reorganizare presupune trecerea de la particular la general, de la simplu la complex, de la real la imaginar, motiv pentru care folosirea sintetizatoarelor video și audio a devenit o alegere firească în demersul creativ.Un sintetizator video este un dispozitiv care creează sau manipulează electronic semnale video. Este capabil să genereze o varietate de materiale vizuale fără a fi nevoie de prezența unui computer, prin utilizarea unor generatoare interne de video modulare. Pe scurt, sintetizatorul creează o gamă largă de imagini prin manipulări pur electronice.

Pe lângă partea vizuală, elementul care vine să completeze în planul semnificațiilor și expresivității performace-ul, este sunetul. Principala componentă a fondului sonor este înregistrarea dialogurilor din stradă, care ulterior vor fi prelucrate, suprapuse și intersectate de o muzică aparte, experimentală, de muzica concretă care folosește „sunetul acousmatic”, ce poate fi auzit, fară a vedea sursa care îl produce.Caracteristica principală a tehnicii folosite, a sintezei modulare, atât video cât și audio, este experimentul. Natura sa efemeră, fără margini, fără contur, nerepetitivă, care merge în toate direcțiile, fiind într-o permanentă schimbare, se suprapune peste caracterul vremelinc, aleator și mereu în mișcare al cuvintelor purtate de oameni pe străzile orașului. Această similitudine mă ajută în crearea lumii imaginate.

O primă etapă în elaborarea lucrării constă în înregistrarea sunetului urban, concentrat exclusiv asupra conversațiilor purtate în spațiul străzii. Subiectele sunt dintre cele mai diverse, însă alăturarea lor pur întâmplătoare, fragmente sonore punse una în continuarea celeilalte, va genera o compoziție literară experimentală, realizată asemeni procedeului pe care Tristan Tzara îl propune în 1916 ca metodă de creație dadaistă „Luați un jurnal, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați-l, tăiați pe urmă fiecare cuvânt, puneți-l într-un sac, mișcați...”.

Următorul pas constă în a transpune această poveste în cuvinte scrise, semne grafice, care ulterior vor fi procesate cu ajutor sintetizatoarelor video și vor constitui baza unui univers generativ, o extrapolare în forme abstracte a dialogului urban.Prin performance-ul Vorbe văzute urmăresc să creez un univers imaginar complex, atât din punct de vedere conceptual cât și al expresiei artistice cu caracter contemporan. Compusă din multiple elemente puse împreună, lucrarea dorește să stârnească interesul privitorului, să îl determine să petreacă puțin din timpul său, într-o lume, pe care se presupune că o cunoaște foarte bine din cotidian, lumea sonoră a vorbelor străzii, dar care capătă sensuri și semnificații ce țin de partea spirituală a lumii atunci când este trecută prin filtrul creației artistice.

Mesajul lucrării este important din perspectiva în care face apel la sensibilitatea noastră care poate citi viața dincolo de cotidian, ne poate pune în faţa marilor întrebări, neliniști și frumuseți ale vieții, ne poate conduce în lumea imaginației, atât de importantă pentru echilibrul interior.





Lavinia Vereș a absolvit Facultatea de Arte și Design a Universității de Vest Timișoara, secția Grafică, și masterul Materie și concept din cadrul aceleași facultăți. Din 2013, lucrează ca designer grafic. Din dorința de a-și continua activitatea în domeniul artelor vizuale, în special sectorul multimedia, s-a alăturat proiectului sincretic experimental, o_b_i_e_c_t, înființat în 2019 de către Anghel Mailat (sound artist).

A ales să se exprime cu ajutorul sintetizatoarelor video modulare, dispozitive de care se folosește pentru a manipula imagini în timp real, fără a fi nevoie de randare ceea ce oferă un mod de lucru tactil, interactiv, deschis către experiment. Posibilitatea de a conecta orice la orice generează rezultate imprevizibile, cu o notă foarte personală. Din punct de vedere estetic, optează pentru un stil analogic, nostalgic, asemeni ecranelor CRT din copilărie, prezentând publicului imagini surpinzătore, dar care par în același timp familiare. A avut mai multe apariții live, printre cele mai recente se numără la Simultan Festival, ediția a XVII-a (2022) și performance-ul din cadrul expoziției „după SCULPTURĂ/SCULPTURĂ după” la Cazarma U (2023).