Cred cu tărie că în secolul 21 (cu atât mai mult cu cât trăim într-o simbioză relativ toxică cu propriile noastre device-uri electronice) TEATRUL se întâmplă în INTERIORUL nostru, nu neapărat departe de noi, pe o scenă cu… lumini și fum… de exemplu. Până la urmă, pentru mine, teatrul este un cumul de triggere ce poate deschide oportunitățile introspecției și mai ales a unei gândiri critice despre tot ce ne înconjoară.

Instalația mea teatrală - hibridă - vorbește cu mijloacele mele artistice sincretice despre felul în care un copil care nu are încă vocabularul de exprimare verbală și emoțională recepționează ABANDONUL, VIOLENȚA PSHIHICĂ, VIOLENȚA FIZICĂ, NEGLIJENȚA, aceste evenimente traumatice sculptându-i uneori iremediabil destinul și AFECTÂNDU-I ulterior TOATE PALIERELE INTERACȚIUNILOR cu realitatea din jur. 

În noul spațiu HEI - House of European Institutes din Bastion vă puteți aștepta la prezentarea unui work-in-progress destul de aproape de varianta lui finală. O instalație sonoră imersivă non-verbală acompaniată de două coduri QR care redirecționează spre online - unde “trăiesc” celelalte 2 perspective asupra traumei transgeneraționale. Bunica, Mama și Fetița – trei generații și idiomuri de parenting diferite. 

texte de Carmen Ghiurco și Carmen Tărniceru

cu Emilia Dobrin, Stanca Jabenițan, Camelia Dilbea, Oana Pușcatu și Nicholas Cațianis

artwork de Mihai Păcurar

supervisor tehnic - Alexandru Andrei 

co-producătoare dramaturgie - Daniela Șilindean

regie și sound design - Vlaicu Golcea

Artist: Vlaicu Golcea