Oamenii au fost întotdeauna influențați de râuri și, la rândul lor, au influențat râurile. Oamenii s-au stabilit lângă râuri, le-au folosit pentru transport și comerț, le-au folosit pentru energie și irigații, le-au modificat în scopuri inginerești și de gestionare, le-au poluat cu deșeuri și substanțe chimice, le-au restaurat pentru conservare și recreere.

Aceasta este un performance bazat pe field recording, o creație sonoră care explorează aventura auditivă a unui greier virtual pe o sticlă, plutind pe râul Bega care trece prin orașul Timișoara. Este o călătorie sonoră a Begăi, de la începuturile sale liniștite în zonele rurale până la sfârșitul său haotic în centrul urban. Pe parcurs, veți întâlni diverse povești sonore pe care râul le poartă cu el, dezvăluind relațiile complexe dintre oameni și natură, cultură și mediu, trecut și prezent. Veți observa, de asemenea, cum râul este transformat de zgomotul și poluarea din Timișoara, unde este redus la o simplă marfă și resursă. În cele din urmă, veți experimenta cum râul își încheie călătoria într-o ceașcă, simbolizând dominația și exploatarea naturii de către oameni.

Înregistrarea de teren prelucrată este un termen pe care îl folosim pentru a descrie utilizarea artistică a înregistrărilor de teren ca surse pentru compoziție și interpretare electro-acustică. Aceasta implică aplicarea diferitelor tehnici complexe, cum ar fi sinteza granulară, filtrarea spectrală, schimbarea tonalității, delay, reverb și distorsionarea, pentru a altera și transforma sunetele originale. Scopul nu este de a obscuriza sau de a șterge identitatea sunetelor, ci de a dezvălui aspecte și dimensiuni noi ale acestora, pentru a crea peisaje sonore noi, care sunt în același timp familiare și neobișnuite.

Biografie

Makunouchi Bento, sau „cutia pentru prânz" japoneză, e o cutie din lemn lustruită şi îngrijită, împărţită în compartimente cu bunătăţi culinare. Probabil că acest fetish corespunde celei mai familiare imagini a mediului domestic japonez. Interpretând cutia ca obiect, dar în acelaşi timp ca metaforă, Felix Petrescu (Waka X) şi Valentin Toma (Toma Carnagiu, FKA Qewza) au pus, la finalul anului 2000, bazele acestui proiect muzical cinematic / experimental / electroacustic.

Cei doi români au reuşit, cum-necum, să clădească o discografie rezonabil de cuprinzătoare: 5 albume şi 4 compilaţii personale, 6 OST-uri, 26 de EP-uri şi 12 single-uri (lansate la netlabel-uri de care ai fi auzit, pe vremea când asta conta), câteva înregistrări live, cântece incluse pe mai mult de 40 de compilaţii, remixuri şi colaborări cu artişti precum Selfmademusic, Silent Strike, Daniel Dorobanţu, Nagz, Kaneel, Tao, Adapt, Autorotation, Trompetre şi lista poate continua. Fiind amândoi cinefili înrăiţi, nu au ratat nicio ocazie de a compune coloane sonore (cele neimaginare cuprind 1 lungmetraj + 4 scurtmetraje + 1 animaţie + 12 documentare scurte + 2 jocuri video + 2 proiecte AR) şi de a reorchestra live (oamenii au fost supuşi la 3 filme + 2 documentare lungi + un program de 12 documentare scurte). Dar dacă te aştepţi la ceva ce ai mai auzit, vei avea o mică surpriză.