Proiectele despre schimbările climatice sau ecologie sunt destul de populare în zilele noastre. Dacă aș spune că această lucrare este despre gunoi nimeni nu s-ar mira. Sau despre gândirea durabilă, sau despre managementul eficient al apelor locale sau despre mediu. Îmi imaginez deja un vizitator gândindu-se „ah, încă o lucrare despre beneficiile apei curate în ecosistemele urbane”. Și nu ar greși deloc. Am putea crede că problem schimbărilor climatice s-ar putea rezolva într-un final. Dar poate că e mai bine să considerăm că, cel puțin deocamdată, suntem pur și simplu în derivă. Aceasta este contra propunerea mea în locul a ceva ce funcționează doar pe hârtie, fără legătură cu realitatea. A fi în derivă înseamnă a accepta că suntem cu toții în mișcare către un țărm întâmplător, în afara spațiului și a locului, îndreptându-ne oriunde ne duce curentul.

Într-o zi însorită petrecută în Timișoara, m-am plimbat de-a lungul canalului Bega și am cules câteva lucruri care nu păreau aparțină locului, gunoaie care au plutit pe apă de ceva vreme și păreau că vor mai rămâne pentru ceva timp acolo - fantome nedorite ale un trecut sintetic. Dar dacă acesta este ecosistemul nostru acum, de ce să judecăm atât de aspru aceste obiecte? 

Aceste gunoaie s-au transformat în protagoniști cărora le-am împrumutat vocea pentru a le permite să spună povestea presupusei lor dispariții, a transformării lor de la ceva-necesar în ceva-aruncat-și-uitat. O cupă pentru bubble tea care a jucat un rol mic într-o poveste de dragoste pentru adolescenți, o pungă de plastic a cărei prietenie cu un peștișor s-a dovedit fatală, o folie de ciocolată care acoperea gustarea preferată a unui școlar... Inocența pe care am pus-o în scrierea acestor personaje este o încercare de a transfera vina impactului acestor obiecte asupra mediului spre lipsa la nivel structural a educației ecologice a populației și a instituțiilor care gestionează spațiul public și peisajul natural construit. Această misiune explică extinderea lucrării în sistemul de transport public: pe toată durata expoziției, lucrările sonore sunt disponibile pentru ascultare prin scanarea unui cod QR disponibil în toate vaporetto-urile care circulă pe râul Bega, datorită sprijinului Societății de Transport Public Timișoara.